Epilog

Sa te trezesti in asternuturi straine. Sa miroasa a fum. Lumina sa intre ostil in incapere.
Sunt intalniri care pun pe linia de plutire visul nebunesc al unei iubiri autentice, definitorii. Altele sunt atat de banale, ca oamenii nu li se pot sustrage fara sa decada. Altele sunt purtatoare de exigente si emit o judecata prematura asupra josniciei relatiilor. Primul contact insa… se afla intotdeuna de partea sperantei.
As vrea sa trag si eu un fum din tigara, asa… degeaba, doar ca un superlativ al viciului.
Vezi, exista genunchi grasi si genunchi slabi. Degete de la picioare hazlii si degete de la picioare triste, ca un xilofon.
Exista doua puncte paranteza inchisa si doua puncte paranteza deschisa.
Sunt maini care se intretaie in aer si imbratiseri ce alina. Sunt rani care m-au invatat ce este sentimentul, stiinta de care m-as fi lipsit foarte bine. Sunt vorbe care nu mai ajung.
Senzatia ca ceva lipseste. Cafeaua de la marginea patului.