Postat de: cristina | Septembrie 7, 2009

Aventurile inimii bolnave

Dragii mei.
S-a confirmat. Am tahicardie sinusala. Nimic grav, nazuri ale inimii. Oh, inima mea. Un mic dictator.
Mult timp am fost recunoscuta pentru capacitatea mea speciala de a nu-mi dori nimic. Si exact asta primeam inapoi: nimic. Asa ca, odata cu boala asta care m-a proiectat intr-o societate clandestina cu ritualuri noi si traditii ce trebuie descoperite, mi-am gasit si eu un tel: instaurarea fericirii cardiace. Ca stindard, urmeaza sa imi lipesc o grimasa radioasa pe fata, ca si cum as executa o condamnare pe viata la bucurie.
Pastilele mi-au redat forta si capacitatea de a utiliza propriul trup.

Doar sufletul drapat in negru tanjea dupa un acoperis colorat.

M-am decis sa derulez un mic experiment antropologic! Ochii mei sunt inca umbriti de amaraciune deoarece am avut de a face – cand eram doar un antropolog aspirant – cu oameni urati cu suflet gaunos, ale caror fapte ma bantuie si astazi, ca niste naluci. Sunt un om extraordinar de fricos.
In experimentul meu o sa am din nou incredere in oameni! Si nu o sa mai gandesc. Idei felurite nu o sa-mi mai scormoneasca mintea aiurea si imaginatia terorizata, cea care transforma in certitudine cea mai mica banuiala, va amuti.
O sa uit secunde din mine si o sa ma trezesc diminetile pe fond sentimental. Vreau sa impartasesc afectiune, sa simt o pasiune care sa ma ravaseasca si sa-mi permita sa cunosc farmecul existentei. Cu priviri hotesti, gesturi incurcate si multa armonie.
In timpul asta, dictatorul, inima-inima sa isi asume constiinta vulnerabilitatii si puzderia de sentimente inadaptabile care imi cutreiera fiinta.
Va voi tine la curent cu desfasurarea experimentului, pe care il voi inregistra pentru o emisiune radiofonica.

PS: Ma bucur mult ca ma cititi. O sa vin aici mai des. Urmatorul post o sa fie despre barbatul ideal iar apoi voi continua experimentul ca un savant destoinic. Va multumesc.


Responses

  1. Nuu, te rog, nu scrie următorul post despre mine😦

  2. Mai, copil radioactiv, de ce visezi la barbatul ideal fara sa te uiti bine in jurul tau?

    Ps: inimioara ta e prea mica pentru tine. Bate tare-tare sa-ti acopere nevoia de zgomot cald si uman. Pup

  3. uofff >:D<

    Schimbarile radicale sunt posibile, si, dupa o vreme, cand te uiti in urma, s-ar putea sa ti se para ca s-au petrecut foarte repede. Dar totusi nu se intampla niciodata peste noapte doar pentru ca iti propui sa te schimbi asa deodata.

    Si nu, nu e bine sa lasi imaginatia aia sa o ia razna si sa se apuce sa produca monstruleti pe banda rulanta. Dar, in mod ironic, unul din motivele pentru care nu e bine sa-ti lasi imaginatia sa fabrice rele artificiale e tocmai faptul ca exista atat de multe rele care sunt cat se poate de reale. Asa ca nu e bine nici sa ignori permanent beculetul rosu de alarma. Pentru ca uneori nu se cheama frica nejustificata, se cheama instinct de conservare.

  4. @brontozaurel

    Instincul de conservare ne face cateodata oameni gri si statici. Iar eu vreau sa simt ca valsez.
    A provoca frica pentru a imblanzi frica, aceasta este volupatea romanului negru. Insa eu nu mai vreau sa injectez teama pentru a indeparta fortele malefice care bantuie in interstiile confortului si ale pasivitatii. Nu, o sa traiesc ca un om ignorant.

    @Amonet

    Mi-am pus ochelari de vedere. Linia orizontului se vede mult mai bine asa.

    @Masi

    O sa fiu zgarcita in complimente, poti sa stai linistit. Te sarut.

  5. Idealul meu în viaţă e bărbatul cu mustaţă.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: