Postat de: cristina | August 24, 2009

sweet dreams are made of…

Cum se poate intampla sa se defecteze tocmai campul electric al inimii unui inginer?
Iar in ajutor sa sara imediat o neinfricata caracatita electrica, cu suflet de sora medicala. Cu ventuze ce piuie si un mic aparat care inregistreaza riguros bataile inimii minut cu minut. Apoi le strange in frecvente si le intinde in amplitudini. Si asa incepe o poveste cu ritm de acordeon stricat, ce sta captiva intr-un calculator de medic cardiolog. Sau intr-un dulap.
Am crezut initial ca corpul este o uzina ce produce energie, suficienta incat sa-mi desfasor activitatile zilnice sau poftele inimii. O uzina de tinichea, deloc maleabila, a carei limite mi se pareau rezonabile. Uneori ma simteam ca o batranica ce cara mult prea multe plase cu cumparaturi, mai multe decat poate duce. Genul de batrane pe care le vezi la metrou si ai vreau sa le ajuti, dar nu te lasa, fiindca au mandria lor. Genul de femei despre care spui „draga de ea, nu sta locului. asa e firea ei”. Alteori imi doream sa-mi creasca peste piele solzi de peste. Sa alunec usor din mana oricui, sa nu ma poata tine nimeni in loc si sa imi permit sa fiu neprietenoasa. Si inima ma durea doar din pricina unor baieti neobrazati, pe care ii lasam sa ma raneasca.
Acum nu mai vreau sa vina noptile. Le urasc. Imi simt creierul un furnal incins, ce nu imi da pace. Iar inima… inima incepe sa bata haotic, o simt in piept, in gat, in tample. Imi apas tamplele, iar sub ele, din migrene infernale ramane doar o durere surda, mocnita… si ma caznesc sa aflu de unde vine aceasta suferinta launtrica. Ganduri mediocre, reactii tardive, autoamagirea ca acest necontenit du-te-vino de ganduri o sa se sfarseasca si am sa adorm. Apoi simt ca nu mai respir deloc si nu vreau macar sa inchid ochii in acest iures convulsiv, de teama ca nu o sa mai trezesc.
Iar caracatita electrica doarme probabil linistita intr-un dulap si doar ea stie ce este rau cu inima mea.
Si desi nu dorm noptile, nu sunt obosita deloc. Vreau sa traiesc.
Am gasit un mar asa verde si copt si tot ce imi doresc este sa musc din el cu pofta. Ati auzit de cazuri in care boli necunoscute ale inimii sa fie vindecate asa? Sau stiti remedii naturiste pentru somnul lin de inginer… Oare ceaiul de ghimbir ajuta?


Responses

  1. Of, bulina inimoasa, tare-as vrea sa te imbratisez atat de tare incat durerile sa sara din tine cum sar boabele de porumb de floricele!

  2. o sa dispara incet toata durerea care te-a inconjurat si ti-a luat frumusetea noptilor, incet si sigur…trebuie sa o lasi sa plece: in locul ei o sa se aseze vantul, care o sa mature orice urma de nisip care ar mai putea sa zgarie sufletul si care o sa faca loc bucuriei! o sa fie bine, mai curand decat iti imaginezi! durerile reci aduc cele mai calde fericiri!

  3. Lapte cald cu miere în care se-nmoaie și câțiva electrozi, după gust.

  4. asa e pe lumea asta: unii oameni se agita si ajung pe pastile, altii au un hobby – nu le place istoria.

    dedic acest comentariu special pentru mine unui om de suflet de la care am invatat ca viata poate sa fie frumoasa chiar si atunci cand vrei sa ti-o complici singur.

  5. Ceaiul de ghimbir nu ajută cu nimic. Încearcă-l pe cel de tei. Pe băieţi.

  6. Eu zic să muşti din măr ori de câte ori ai ocazia, fie el verde sau nu.

    Sau măcar dă un ghiont caracatiţei electrice😀


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: