Postat de: cristina | Iunie 3, 2009

carnet de bucurestean

Ar fi frumos…
ca oamenii sa umble cu carnete si creioane colorate la ei, iar atunci cand se plang de lipsa de diversitate din capul lor sa iscaleasca o povestire. Apoi sa le dea din mana in mana si sa ajunga sa viziteze Nuntiatura Apostolica, bine ascunsa pe Stirbei Voda – grupuri de tineri arabi, in timp ce unii oameni nu vor mai calca niciodata in Piata Romana, caci au fost insemnate concentratii periculoase de aer imbibat cu amintiri.
Nostalgicii interbelici sa se intalneasca in fata la Palatul Sutu sau la un concert al Filarmonicii si sa discute sfatos despre modernism. Apoi sa scrie doua paragrafe scurte, cu un stilou aurit.
Iar studentii sa gasesca bonuri de reducere la Teatrul Act. Cronicile lor sa fie intotdeauna hazlii.
Tinerii ce scapa tarziu de la serviciu, cu fetele mutilate de oboseala si mahniti de diverse probleme sa citeasca despre terapia prin traversarea Herastraului cu vaporasul si sa se viseze in Manhattan. Apoi sa bea o bere la Scinteia si sa povesteasca despre copilaria in comunism,biscuitii populari si pantofii intotdeuna cu doua numere mai mari.
Iarna sa se scrie despre baletul in statiile de metrou. Primavara, cand Bucurestiul este o gradina, cei de la case care plang sa faca recensamantul caselor care rad.
Unele file – compuse chiar de belgieni plecati cu bicicleta in drumetie, sa fie patate cu mancare grasa de la Waterloo sau cu prajituri fine de pe mesele de lemn portocaliu de la Chocolat. Ultimele pagini sa fie doar elogii la berile Chimay si Duval.
Schimbul de carnetele sa ajunga o utopie a comunicarii, o retea de povestiri ce salveaza lumea de la uniformitate, in care interactionam cu ceilalti fara teama plafomarii, cu povesti autentice despre locuri frumoase sau despre lucruri marunte ce au un trecut personal si deschid, de fapt, o cale interioara spre o senzatie de bine.
Dar cel mai frumos ar fi sa te tina cineva de mana cand te plimbi pe un bulevard larg, cu cladiri dichisite, si sa spui – cu ochii oblici de prea mult soare – „Uite ce frumos….”


Responses

  1. pisi un car cu bere cu o obosita cand mai bagi?

  2. @Hippo

    cand are pisi timp si nu este foarte obosita, mergem sa bem vitejeste din halba la un litru!

  3. .. toti tinerii care sufera de ,,spleen” prin bucuresti sa merga ,, in provincie” pentru o gura de aer curat si o doza de realitate.

  4. Dar de ce neaparat bucurestean?

    Oricum, eu fac parte din categoria celor care fac ochi patrati pe geamurile metroului de cate ori vad cabluri pe pereti sau linii de metrou care se intalnesc/despart. Din pacate, prea putini mai savureaza cotidianul.

  5. @Amonet

    Prea putini mai savureaza cotidianul pentru ca suntem prea grabiti sa privim in jur, mergem zilnic uitandu-ne doar la gandurilor noastre. De cele mai multe ori trebuie sa folosim multa imaginatie se vedem un loc „frumos”, deoarece este multa mizerie in Bucuresti si foarte multe cladiri frumoase sunt lasate in paragina. Doar locurile care aduc profit au haine noi. Iesim din cotidian mai frecvent cand un loc ne trezeste amintiri. Dar suntem egoisti. Eu vreau carnetele ca sa citim mereu ceva nou si sa nu stim niciodata unde vor ajunge povestirile noastre, ce cu siguranta vor influenta parerile despre anumite locuri.

    Bucurestiul este locul de care m-am indragostit. In primele luni nu faceam altceva decat sa il descopar. Cand vii in Bucuresti, te invit la o cafea si un covrig cu mac, la Romana.

  6. Ai grija ce-ti doresti :p. Saru-mana de invitatie. Poate cand ajungi prin partea mea de tara te scot la o braga si-un siret pe faleza. >:p na, ca am si eu cu ce ma lauda. Carnetele trebuie sa fie impermeabile la paianjeni. Eu voi scrie cu un creion multicolor, luat tot din Bucuresti.

  7. creioane avem…povesti avem…carnetele avem…din pacate sau din fericire avem si taste …monitor…blog…dar toate se reduc la un numitor comun…amintiri din care se tes multe povesti…mi-a placut foarte mult a ta…mai vin…

  8. ups!…ce bine daca aveam si atentia treaza…sa scriu corect blogul la website…nu e cel din spatele numelui de la primul comentariu postat de mine…am corectat la acesta

  9. @adriana

    am corectat eu pentru tine😛 cateodata simt ca blogul imi da puteri dumnezeiesti.
    multumesc, si mie imi place ce am gasit pe dar din dar🙂

  10. Eu deja scriu. Pe fiecare centimetru de piele, fire de păr, unghii, tălpi..🙂 E greu să găseşti pe cineva care să ştie să citească😀

  11. da, dar respectiva persoana poate fi invatata.
    nu este greu nici macar sa inveti pe cineva sa valseze de fericire pe marile bulevarde sau in ganguri inguste, unde incap doar pisici!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: