Postat de: cristina | Mai 28, 2009

atentie. se inchid usile.

Este luni.
Facand abstractie de specificul local si trecand peste detaliile pitoresti (imbranceala balcanica, vanzatorii ambulanti, toropeala orientala dintr-un metrou supraincalzit) mergi spre casa. Ramai mirat cand iti descoperi chipul reflectat pe geamul vagonului. Tu si toata strania ta detasare.
Este cald.
Iti observi vecinii de drum si ii judeci cu privirea. Urmaresti discutiile aprinse intre doi liceeni, molfaiala unei babe care rupe un colt de paine, atentia prost disimulata a unui tip sa nu-si mototoleasca costumul ieftin, tastele apasate puternic de domnisoara ce are poza iubitului pe telefon, cartile mici de rugaciuni citite de femei trecute de 40 de ani si inregistrezi toate astea cu detasarea cuiva care pare sa nu fie implicat. Indesi mai bine castile in urechi. O usoara senzatie de irealitate se strecoara intre tine si zumzaitul din jur. In timp ce fundalul sonor se estompeaza, privirea ta razbate rapid pana in capatul vagonului si se intoarce inapoi frustata de lungimea fizica a metroului. Practic in aceste clipe nu esti decat privirea ta planand critica sau amuzata peste capetele inconjuratoare. Pana in momentul in care te opresti in oglinda unui geam. Si atunci mica ta amagire ca te-ai putea sustrage mediului se destrama si nu iti ramane decat intrebarea: sunt cu adevarat diferit? Dintr-o data devii prizonierul propriei priviri. Ceea ce inainte te elibera, acum te contrange la constatarea ca si tu esti doar unul dintre calatori. Ca ti-ai dori sa stii cum te vad ceilalti. Ca parcurgi a nu stiu cata oara aceeasi distanta, si, in cel mai bun caz, gandurile tale se repeta pavlovian. Vederea unei statii prilejuieste aceeasi observatie sau, mai rau, provoaca aceeasi reverie.  Victoriei – Stefan cel Mare – Obor – Iancului – Piata Muncii – Dristor – acasa.
Te dai jos.
Iluzoria ta evadare se incheie impersonal si se va relua banal maine.
Te culci.
Nu, tu nu te mulezi perfect pe atmosfera vagonului. Tu esti diferit, nu? Oare cat iese rata pentru o masina?


Responses

  1. Azi e joi >:p.

    Pai intotdeauna ne vrem unici si ne vrem in afara. E nedprept sa incepi sa categorisesti imprejurul, dar asta starneste si ingrasa egoismul tipic uman. Noaptea-i prea albastra pentru a mai schimba ceva.

  2. Stai așa să te operăm nițica pe cerebel… În sens invers, privită prin fundul de sticlă al unei băbuțe-borcan ce citește mici cărți de rugaciuni, ești o tânără confuză, cu căștile în urechi, ce se încadrează și respectă tiparul adolescentului „miop”.

    PS: azi e Joi.

  3. Eu chiar ma simt diferita. Si in metrou, si pe strada. Mi-e frica de privirile altora. Mi-e teama de cum ma vad… ciudata, un monstru dezgustator. Mi-e teama ca, in mintea lor, ma judeca si, inevitabil, ma gasesc vinovata. Ma simt de parca as fi un fel de Quasimodo. Si apoi vreau sa ma izolez pentru ca incepe sa-mi fie teama ca nu fac altceva decat sa-mi caut scuze – „oamenii sunt rai”. Uneori as vrea sa stiu ce trebuie sa fac sa fiu la fel ca restul lumii. Sa nu mai aud comentarii pe strada. Imi fac rau. Ma fac pe mine sa-mi fac singura rau.

  4. domnisoară confuză *

  5. @Amonet
    o senzatie ce apasa ca o povara, banuita de recurenta si grea ca o depresie, este intotdeauna inregistrata in jurnalul emotional al zilei de luni.
    da, traiesti cu premisa egoismului omnicompetent. mirosul de metrou te scarbeste de uniformitate si ciudatenie, alta decat starea distinct superioara in care te inregistrezi benevol.

    ps: azi e vineri, deci n-aveti dreptate.
    ne vedem luni!

    @Sprite de vara
    sunt in comunicare cu duhul, nu au timp de sminteli

  6. Lumea din jur e doar o iluzie, e un univers creat pentru tine si doar pentru tine, pt ca esti unica

  7. cu masina ai sa pierzi complet contactul cu lumea din jur. va fi chiar mai rau, daca se poate spune.

    daca vand o masina de 12.000 euro cat timp merg cu metroul pentru a putea vedea cu adevarat lumea ?!

    oricum, nu e foarte intelept sa faci rate in actuala situatie. sa cumperi cu banu jos, da, dar nu imprumuta acum!

  8. Radu, multumesc de sfaturi. Oricum masina nu este in planurile mele de viitor, doar cochetez cu ideea ca oglindindu-mi imaginea dinauntrul unui autoturism proprietate personala se vede altceva. Sau macar miroase mai bine.

    Cred ca nu iti va lua mai mult de doua calatorii sa te reintegrezi in atmosfera mijloacelor de transport in comun. O sa vezi cum personaje ciudate se deruleaza zilnic in fata ta, pentru unule vei dori sa gasesti o explicatie. Cum au ajuns asa, cum traiesc, de ce. Abia atunci ajungi sa te intrebi daca esti cu adevarat diferit.
    Sa nu uiti sa compostezi bilet!

  9. Ce faci madame? Ar fi o treaba sa bage astia de la RATB un autobuz roz🙂. Daca esti intr-o pasa buna e chiar distractiv sa mergi cu troleul,tramvaiul sau metroul. E ca si cum ai fi in fata unui mare ecran si se deruleaza o comedie.

  10. @evacion

    Saru’mana, madame. Autobuzul roz nu opreste in toate statiile. Nu are program si nici nu urmareste mereu acelasi traseu. Dar e plin de oameni buni si deosebiti, ce se pot ascunde cateodata in costume hazlii de comedianti. In schimb, cateodata, cand nu esti nici bine dispus, nici vesel, nici trist, doar te cuibaresti somnoros in scaun si ii observi pe cei din jur, autobuzul pare un loc in care nu stii daca te regasesti sau nu.

  11. Te crezi diferit atunci când pe ceilalţi îi vezi banali. Dar limita dintre ciudat şi normal e foarte fină. Lucrurile demult ciudate sunt acum normale şi invers.
    Îmi place să cred că fiecare e altfel, prin urmare şi eu, şi tu.. toţi (sau aproape toţi😀 )

  12. sunt curios cat de diferita te-ai simti la volan, printre „partenerii de trafic”. cred ca mult mai…

  13. @Raul

    Cu siguranta as fi cu mult mai nefericita, deoarece nu as putea sa citesc, asa cum fac la metrou. Sau nu as mai asculta muzica la ipod, ci radio. Asta ca sa nu adun nervozitatea din trafic si supararile pe care alti participanti mi le-ar putea pricinui fiindca sunt femeie, deci by default nu stiu sa conduc.. Asta sau alte mituri urbane🙂

  14. stau si eu in dristor si ma intreb oare de cate ori m-ai vazut si te-am vazut in peisajul zilnic alb-negru din metrou. dimineata intr-un metrou este ca un brain storming dat la volum minim in care fiecare isi spoieste pancarda colorata cu un plan si o tine cat mai sus. planul este acelasi: „sa fac bani!” culoarea difera pentru ca nu exista si se zbate ratacita intre alb si negru, ca o nuanta banala ce e.
    urmeaza statia ..aglomerata

  15. @Monomaniac

    Hey. Eu m-am mutat intre timp din Dristor. Dar sunt convinsa ca la un moment dat ne-am incrucisat privirile. Ale mele sunt dimineata cenusii, iar un somn greu imi acopera genele. Si stii ce ni se mai intampla? Nu mai disting prea bine culorile. Cotidianul asta jegos ma face sa vad totul uniform, mai ales dimineata, cand sunt parca un robotel programat sa ajunga la serviciu la timp. Bine ca intarzii mereu si-mi consum doza de rebeliune.🙂
    Eu mergeam pana la Victoriei si schimbam spre Aviatorilor.
    Tu?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: