Postat de: cristina | Noiembrie 17, 2008

Memoriile unui greiere oarecare

Acestea sunt memoriile unui greiere mustacios si plictisit care a ajuns accidental captiv in cabinetul doctorului Carje:

„Doctorul Carje s-a asezat tacticos la biroul lui de nuc si a inceput sa se gandeasca la pacientul care tocmai parasise cabinetul. Il programase a doua zi pentru a avea timp sa-i consulte mai bine anamneza. Era un caz mai vechi pe care crezuse ca il tratase cu succes. Isi aducea aminte clar tabloul clinic: dorinta functionarului de a se transforma intr-un viezure-gradinar la curtea printesei de catifea. Fusese un caz clar de autoiluzionare, la limita schizofreniei. De ce boala revenise? Era de fapt manifestarea aceleasi boli? Acum parea sa nu-si mai doreasca nimic. Dimpotriva devenise apatic si absent, un functionar trist cu ochii tulburi, ce odinioara aveau reflexe de peruzea.

Doctorul avea obisnuinta sa-si reciteasca insemanarile. Un tabiet academic, exercitat in primul rand pentru ca era exigent cu sine insusi si isi propunea standarde foarte inalte, pe masura serviciilor de lux oferite de clinica. De de asta simti ca intervine si altceva: dorinta de a isi confirma ca nu a gresit. Ca actionase in interesul pacientului. Principiul dupa care isi orientase intreaga activitate medicala a fost nascocirea de chirurgii inovatoare de adaptare si supravietuire pentru pacientii sai. De fapt, el trata pacienti, nu boli. Asfel ajunsese si la metoda amputarii. Toate inutilatile trebuiau eliminate. Toate resursele vitale mobilizate intr-o singura directie, iar cele secundare de consum energetic si psihic suprimate. De exemplu, nu isi recapatase linistea chiar functionarul prin amputarea propriilor vise? Totusi nu parea fericit.

De multe ori, cand intalnea fosti pacienti inafara clinicii, dupa incheierea tratamentului, nu putea sa-i recunoasca. Manifestau cu totii aceeasi satisfactie indistincta, pe care incepuse sa o considere marca tratamentului. Nici functionarul nu iesea in evidenta. Singura deosebirea era starea de apatie si de indiferenta, care insa nu il individualiza in nici un fel. Absenta inclusiv a insusirilor comune il puse pe ganduri. Ar fi fost lumea mai rau alcatuita si functionarul mai nefericit daca ar fi ramas sa cultive morcovi si i-ar fi crescut urechi lungi si gri de viezure? Apoi si-a aruncat ochii pe ultimul rand din caietul cu insemnari: Functionarul era alergic la morcovi.”


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: