Postat de: cristina | Noiembrie 6, 2008

La doctor

Clinica mea de schizofrenici este o clinica de lux. Totul se desfasoara dupa o ordine bine stabilita. Pacientii vin, li se da un bon de ordine si sunt invitati in camera de asteptare de unde o asistenta tanara, frumoasa si cu sanii mari ii va chema la consult de indata ce le va veni randul. Peretii sunt albi, mobila este veche, miroase greu a doctorii, si nu se aude decat ceasul de pe perete care fabrica eternitatea din miscare perpetua.
Fiindca cei care isi permit luxul personalitatilor multiple merita ce este mai bun, personalul clinicii este pe masura. Ma refer aici, evident, la doctorul Carje.
Doctorul Carje este un barbat bine, are nasul coroiat si un neg pe obrazul stang, mustata rasa si parul ingrijit. Cele mai multe asistente chicotesc si isi feresc privirile fastacite cand doctorul iese pe culoar fluturandu-si halatul alb si curat, interesandu-se de programarile de peste zi si de gravitatea cazurilor. Apoi se intoarce in cabinet, iar ele isi reiau linistite si usor imbujorate treaba. Si cabinetul ii poarta amprenta. Pe un perete intreg inramate cronologic diplomele obtinute, pe birou fotografia sotiei, iar in spate, guvernand ca o icoana, portretul lui Emil Kraepelin, parintele schizofreniei.
Doctorul Carje este dat exemplu tinerilor studenti la cursurile de medicina, cum a extirpat esofagul unui pacient direct prin gura, fara sa foloseasca macar o pensa sau o clema. Din pacate, bolnavul, care fusese corect diagnosticat, nu a respectat recomandarile post-operatorii si a urlat intr-o zi atat de tare incat pe gura i-a iesit un balon mare si verde care l-a ridicat pana la cer. Nefericitul care se inchipuia zeppelin s-a intepat in craca unui copac, a cazut pe pamant si a murit.
Si eu m-am operat la doctorul Carje. Mi-am amputat un picior. Inainte avem 5, si ma destabilizam la cea mai usoara adiere de vant. Eram aproape comica, precum un cocostarc.
Experienta doctorului Carje este insa demna de un intreg tratat medical, cuprinzand cazuri din cele mai complexe. De la vulturul care si-a dorit sa devina vulpe si ariciul care in timpul liber era imparat roman. Genul de pacienti cu care doctorul Carje discuta indelung, ajungand deseori la erectii intelectuale. Specializarile doctorului erau amputarile si adaugirile. Cu cata usurinta transforma el sarpele in gazela sau hipopotamul in ornitoring sau multe alte cazuri de ologi fericiti sau brazi de craciun, pe care nu le vom mentiona acum. In unele cazuri nici macar nu opera, era suficient sa prescrie vitamine, cele pe care orice farmacist respectabil le-ar fi recomandat cu caldura, si bolnavii se vindecau miraculos.
Asta pana cand intr-o zi a venit la el un barbat ce trecea printr-o criza a varstei mijlocii si parea a fi un functionar bancar. Era un pacient mai vechi, pe care il tratase demult, cand dupa ora 1 noaptea se credea viezure, avea o gradina de morcovi pitici si iubea o printesa de catifea. Trecusera zece ani. Acum, functionarul abera si bolborosea intr-o limba necunoscuta doctorului si intreba despre boala numita „nu stiu ce vreau” cu efectele ei secundare „compromis”, „minciuna” si „provizorat”. Doctorul si-a anulat toate programarile de peste zi, si-a preparat un ceai cu anason si scortisoara, ritual inaintea operatiilor grele si a inceput sa caute leac bolii descrise de functionar. Pe semne ca mai avusese de’a face cu manisfestari clinice ale acelorasi simptome, altfel cazul nu i-ar fi atras atentia. Doctorul a cazut in depresie. A inceput sa incarunteasca. Si-a lasat barba si in curand nici o asistenta nu mai intra in biroul lui de teama sa nu fie inchisa intr-un borcan cu formol. Intr-o zi, cand mirosul de hoit si prafuri fine a razbit prin usa alba si ferecata, toata clinica a constatat decesul ilustrului doctor. In insemnarile lui, am citit ultimele randuri „i don’t belong to you, and you don’t belong to me, too”. Tind sa cred ca a fost ultimul cantec pe care l-a auzit la radio. Imi pare rau de doctorul Carje. Mai aveam sa-mi amputeze doua picioare. Oricum, acum se fac angajari. Viitorul doctor o sa fie la fel de bun, dar poate unul mai ieftin, ca sa imi ramana bani pentru compotul de dupa operatie si de flori noi si albe in glastre. Astept cv-urile si recomandarile voastre pe adresa nevercris@yahoo.com.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: