Postat de: cristina | Decembrie 16, 2006

Jurnal

mi-am desclestat cu greu ochii, apoi gura si mi-am atins cu varful limbii buzele… inca mai erai acolo. rece si mut.

mi-e somn. dorm de mai mult de 12 ore si imi afund capul tot mai greu si mai adanc in perna. mi-as dori sa ma trezesc in asternuturi curate. sa nu duhneasca a fum. sa nu mai miros a tine. sa pot deschide ochii si sa nu vad in jur dezordinea. dar ma invelesc mai bine in asternuturile astea murdare. le urasc. 

ce bine era cand eram oarba. aveam casa mea, un bloc mare de piatra, fara o forma anume, neslefuita. o masa de piatra gri, cubica. fara contururi geometrice complicate, fara arcade, fara pereti de sustinere, cu o singura fereastra. dincolo de peretii grosi stau eu, in pat. aveai si tu o fereastra. intai i-am pus lacat, apoi am cimentat-o. acum astept ca vopseua de pe perete sa se usuce si in timp sa devina scorojita si galbena ca cea din restul casei. nu suport macar sa ma uit la ea, este ca o pata mare care nu se mai usuca si este in dezacord cu TOTUL. mi-ar placea sa-mi vopsesc toti peretii asa, dar este o operatiune mult prea complicata si nu as suporta oricum mirosul acela de proaspat vopsit in toata casa.

si totusi ma intriga. imi adun toata forta si ma ridic din pat pana la pata. o ating cu degetul aratator si pe el mi se lipeste vopseaua. uda. macar are tendinta sa se scorojeasca… si pe viitor, dupa ce se va usca si timpul va mai trece va arata ca cea din restul casei. bag degetul cu vopsea in gura. are acelasi gust ca si tine. si mi se face dor.

mi-am gasit scopul zilei de azi. azi am sa iau o dalta, un baros, si langa pata de vopsea de pe perete am sa te sculptez. normal ca nu are sa iasa ca originalul sau poate nici macar nu o sa semene sau poate am sa renunt imediat dupa cap. mi-am gasit un scop al zilei, care ma va face sa-mi arunc cu apa rece pe fata si sa pornesc spre peretele gol. merg desculta si totusi am senzatia ca umblu in niste pantofi mult prea mici care ma jeneaza. ma simt ca un creator de arta, pragmatic si inzestrat, sau poate doar imi doresc ca tu sa vii, sa spargi fereastra cimentuita si sa razi de sculptura mea „asta sunt eu?”

dar mi-am gasit un scop si pentru azi.


Responses

  1. Dar pentru azi? Desculţă as well?

  2. @alex moldovan

    chiar daca umblu desculta nu am aruncat toti pantofii mici din debara. au si ei farmecul lor. dai de doua ori din glezne ajungi nu in Oz, ci intr-un loc sentimental plin de scopuri care nu si-au mai gasit o zi de maine.
    dar daca ma gandesc mai bine o sa-mi cumpar niste sosoni cu sclipici.

  3. @cristina
    Avatarul grăieşte pentru tine: să nu uităm să nu fim naivi. Why is that?

  4. @alex

    avatarul meu este mai mult o intoarcere la originile ingenue ale firii femeiesti. si nu este chiar ne-naiv, doar speculeaza ideea ca ar trebui sa verifici inainte de a te arunca. mai ales cand vine vorba de tineri baietei. mai ales cand acestia sunt dornici sa iti arate. dar totul se petrece sub acoperisul albastru al unei dorinte incipiente, zglobii si nebunatice. si daca stau sa ma gandesc mai bine, poate chiar graieste pt mine. stai sa-mi dau bretonul din ochi.

  5. ce frumos scrii. te-am gasit intamplator si te-am citit. si eu am un fel de cutii. diferite, dar oarecum asemanatoare. si in ele am pitit diverse lucruri. unele frumoase altele urate

  6. @pauldumitru

    Multumesc mult! O sa incerc sa ma adun si sa scriu mai mult. Momentan trec printr-un „writer’s block”. Sau poate cele mai frumoase momente trebuiesc traite, nu consemnate. Povestite da, dar ulterior🙂

  7. cred ca blogurile de acest fel nu sunt bloguri de consum, ci bloguri de stare. adica le citesti cand simti nevoia sa citesti ceva frumos. asa ca „writer’s block” nu e tocmai un pacat, pentru ca inspiratia si experientele sunt esentiale si vin in tmp. sigur, stephen king ar fi foarte indreptatit sa vina si sa-m dea peste degete cand tastez acum. dar o sa ma feresc🙂

    p.s. am postat aici fiindca m-ai facut curios sa citesc primul post

  8. Atunci iti recomand sa citesti (si daca incepi cu siguranta o sa ajungi un cititor fidel) blogul prietenei si colegei mele drage Iren – http://www.mintea-de-ceai.blogspot.com.
    Noi inca mai credem in asezaminte spirituale. In puterea blogului ca instrument terapeutic. In zile molcome, in momente in care te razbuni pe tastatura, in emotii pe care poti sa le intinzi la infinit, fiindca au natura unei plastiline colorate🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: