Exista un moment in viata unui savant, fie el un biet antropolog, cand isi da seama ca a gresit.
Ca a incurcat cumva paharele Berzelius cu acizi intre ele sau a supra-incalzit balonul de reactie. Sau a turnat apa peste acid clorhidric. Pfuf, greseli de amator ar zice unii. Mai ales cand acest biet antropolog a avut in facultate restante la materii precum “Chimia Reactiilor Umane” sau “Maturitatea Emotionala”. La ultima a trecut cu-chiu-cu-vai dupa ce profesorul l-a dat afara din clasa in repetate randuri plangandu-se ca nu a ajuns nici macar la nivelul unei euglene.
Este un savant cu ochii tristi si ii pare tare rau ca a pricinuit suparari. Si a realizat, de fapt, cat de mult ii pasa.
Asa ca isi va schimba meseria.
De maine o sa fie alchimist! Un alchimist ce vrea sa descopere numai ce este mai frumos din dragoste.

LE: Acesta este un post adresat mie. Imi cer mii de scuze intuitiei mele ca nu am ascultat-o.