Urmeaza un post turistic, relatat din Berlin si compus de pe scaunul meu de la birou, unde inca nu imi gasesc ritmul, fiindca este minunat sa ramai cu sufletul in vacanta.
Berlinul este orasul in care propria istorie se reflecta la fiecare colt de strada si singurul lucru lent este cursul Spree-ului. Un oras ce a fost 45 de ani impartit intre doua ideologii si in care nu ai nevoie de ghid turistic ca sa iti dai seama ca te-ai ratacit in partea sovietica, fiindca bulevardele cu blocuri de apartamente stivuite pana la cer iti dau un sentiment de familiaritate linistitor. Parca mergi spre Obor. Dincolo de zid, mai precis dupa Checkpoint Charlie, cultura urbana ia alte dimensiunea unei cafenele americane imprejmuita de cladiri moderne englezesti in forma de cub sau bila si gasesti multe stranduri cu nume complicate frantuzesti.
De fapt, Berlinul cred ca a avut trei vieti. A fost construit, inaltat maiestuos cu domuri inalte, cladiri cu margini dantelate poleite cu aur, felinare neobosite si drumuri de piatra pe care probabil puteai sa si valsezi si gradini cu animale pe care puteai sa le vanezi – ca un nobil prusac. Domul cu cupola verzulie le sopteste turistilor povesti despre Berlinul de odinioara, ca o cutie muzicala. Apoi a fost bombardat, demolat, cucerit cu o poza trucata si mazgalit cu nume de soldati ai armatei rosii si cuvantul “Mockba”. Am incercat sa urmaresc cu degetul conturul unei urme de glont. Chiar in zid, parea dureroasa – la fel ca si imaginea orasului elegant fumegand in timp ce aliatii il mutilau. Apoi reinventat. Reinventat cu un gazon in locul Palatului Imperial – care va reveni miraculos in 2010, schele cu fatada din panza pictata, cladiri reconstruite sau restaurate partial si foarte multi monstri din metal si sticla unul chiar semanand cu un siloz al viitorului, luminat ca o nava spatiala. Eu cred ca toate cladirile au fost confortabil imbracate in sticla fiindca le este teama. Urmatorul glont ar putea sa transforme totul in cioburi, nu in ruine si ar salva orasul de alta imagine dezolanta. In plus, este foarte usor sa inlocuiesti geamuri si sa alini un suflet usor ciobit.
La Reichtag exista chiar o camera cu cutii spirituale de metal, apartinand fiecarui membru al parlamentului – opera artistului francez Christian Boltanski. O cutie neagra ascunde anii regimului nazist. Probabil au mai indesat mult mai multe in ea.
Berlinul este minunat si fiindca are spectacole de balet cu roboti, dar ce turist are timp de ele cand este atat de frumos sa te plimbi pe Unter den Linden si sa te invarti ca un titirez sa nu ratezi nicio umbra, a trecutului sau a viitorului…