Pe “autostrada informatiei” nu exista niciun indicator luminos sau semn de circulatie care sa-l orienteze pe calator sau sa ii ofere un ghid de buzunar pentru a nu se rataci. Tensiunea atarna pe cabluri fiindca noi tipuri de identitati virtuale trec cu viteze naucitoare si scantei de la explozia tehnologiilor lumineaza cate un stalp de telegraf incovoiat de atatea pachete de date stivuite inteligent de un programator. Nu numai el, ci intreaga societate aloca o buna parte din resursele sale producerii de informatie, deoarece informatia a devenit materia prima a propriei dezvoltari. Zilnic ne iau cu asalt sute si sute de date, linkuri, comentarii, analize si evaluari riguroase, texte ce reiau si multiplica perceptiile aceleiasi realitati intr-un mediu fara vreo legatura cu realitatea. Abundenta este un drum nesfarsit ce miroase toxic a clei, un amalgam in care informatiile pretioase coexista cu cele lipsite de semnificatie.
Drumul acesta nu favorizeaza un spor de cunoastere, dimpotriva, genereaza un proces de mimare a unei cunoasteri efective, induce o perceptie artificiala. Egalitatea accesului la informatie nu este suficienta pentru a crea egalitatea accesului la cunoastere, nici egalitatea in ceea ce priveste competentele. Decalajul dintre oferta de informatii a depasit cu mult, cu foarte mult capacitatea de a le parcurge, de a le asimila, chiar daca am citi zi si noapte. In plus, nici nu ne mai dam seama daca ar fi fost util daca am fi parcurs-o in intregime. Monstruoasa cantitate ma sfideaza zilnic, amintindu-mi de limitele mele. Oricate eforturi as face, este imposibil sa o cuprind. O simt deja ca pe o povara, o realitate care sta sa ma striveasca, ma apasa, este incomoda si pare a nu mai prezenta avantajele cu care fusesem intampinata initial. M-am retras spre o margine, filtrand dupa prioritati de umil pamantean site-uri, articole si invataminte, gandindu-ma ca o sa o pot controla. M-a obosit.
Am vazut recent Ohayo (Good Morning) – film vizionar din 1959 – ce surprindea aparitia unui nou tip de cultura in care valorile transmise sunt bivalente: pe de o parte, datele si informaţiile propriu-zise, pe de alta parte, valori si semnale cu privire la statutul simbolic al mijlocului de comunicare ca atare.
Imi simt temerile confirmate, am o identitate virtuala cu care ma scufund mereu mai mult intr-un univers ale carui contururi de ansamblu imi scapa, un univers de tranzitie, ce promoveaza prospetimea informatiei nicidecum profunzimea ei, univers ce a inceput fantastic in nuvelele lui William Gibson. Generatiile viitoare nici nu o sa stie cum era “inainte”.
Cred totusi ca de vina sunt arhitectii web. Ei au colorat atat de frumos acest univers.